mercoledì 19 febbraio 2014

Il frut plui trist dal mont


Pierut al jere un frut trist
Un vore trist!
Forsit il plui trist di ducj!
Al tacave i baratui inte code dal gjat...
... al coreve cui patins tor pe cjase
E di gnot al sunave la trombe!
Perepeeeee perepeeeee
La mame di Pierut e jere fûr di sè:
- Tu sês il frut plui trist dal mont –
i cridave simpri
- O soi il plui trist di ducj!
Al pensave Pierut dut sodisfat
- O Pierut – e pensave sô mari – ma no ti strachistu mai di jessi tant trist!?
No ve po! Ma ce discors!
Parcè che Pierut al à un segret sierât intal armaron.
Une interie colezion di Pieruts!!!
Un Pierut che al sdrume dut...
Un Pierut balerin...
Un Pierut che al cjape il gjat...
Parfin un che al sune la trombe
Intant che lui al è beât a durmî.
Perepeeeee perepeeeee
Tu viodarâs che prin o dopo al rive l’Orcul e ti mangje!!!
Ma pos crodi se Pierut al à pôre dal l’Orcul!
Ma l’Orcul, a fuarce di clamâlu, al jere rivât.
E la mame si jere spauride une vore a viodilu
Ma l’Orcul nol ven mai dibant e une volte che tu lu clamis non torne vie a panze vueide.
Al va sù in cjamare e si mangje un daûr chel altri
... Il Pierut che al sdrume dut...
Il Pierut balerin, il Pierut che al cjape il gjat
E anche il Pierut che al sune la trombe!
E par finî si mangje il Pierut intune sole bocjade!
E cussì dopo vê mangjât ducj i Pieruts, al va vie content
- Poben, - si console sô mari. No impuarte, tant al jere un frut cussì trist...

Nessun commento:

Posta un commento