sabato 27 dicembre 2008

Confins

Chest colp o sin tor Bertiûl, intune Glesie, che Screncis, che cuant che mê none mi contave la storie o jeri simpri saneôs ti tornâ a sintile. Par chei che a no san la storie, la cjatais a chi. Par chei che àn fastidis cul furlan, a le cjatais ancje par talian.
Mandi e steit pronts che subit o varês buinis gnovis di bande di... Contis Curtis!


CONFINS

I colps i rivarin tal cjâf tant che sclopetadis.
Thump thump thump thump…
Gusto si tirà su da la sente come une suste, scaturît, spalancant i voi e lis orelis.
Thump thump thump thump thump thump thump…
I volè ancjemò un moment par capì che e jere la radio de machine a fâ dut chel casin. Al pontà subit il dêt sul boton par studâle e al si inacuarzè che no si studave.
Thump thump thump thump thump…
Par istint ci cjalâ ator. Scûr. E frêt, parcè che al tramave dut. Al cjalà di gnûf la radio e i parè che al fos scrit alc, invezit dal numar de frecuence. Il siùm ai stave ancjemò invuluçant i pensîrs e nol rivave adore a difindisi di chel casin, ancje se al veve provât a fracâ ducj i botons.
Thump thump thump thump thump thump thump…
Come un frut che nol volè sintî Gusto si metè lis mans su lis orelis, cjalcjant fin a slontanâ chel sunôr, ma cun maravee che si voltà subit in pôre, al si inacuarzè che il rumôr a lu veve dentri dal cjâf. In chel, prime di rindisi cont se si stave insumiant o no, un cidinôr i colà intor come une cuvierte pesante, e al restà culì, cu lis orelis che a cisavin sot lis mans glaçadis.
Al fo dome dopo di chel moment, cuntun scûr che al mastiave la machine, che al començà a capî dulà che al si cjatave e al tacâ a visâsi che al veve cumbinât.
Si jere insumiât, chel al jere pôc ma sigûr, parcè che la radio e jere distudade. Al zirà le clâf de machine e cuntun colp di neteveris al gjavà la zulugne che no i faseve cjalâ fûr. Nuie di fâ. Il veri al restà blanc. Gusto al provà a netâlu par dentri, cu la manie de gjachete, e al scuvierzè che il veli di glaç al jere propit devant dal sô nâs. Pussibil?
Pussibil sì, si rispuindè di bessôl cuant che al vierzè le puarte al talpinâ li ator. Jessint de machine si sintive subit che al jere plui frêt dentri, che là di fûr.
Gusto al poià lis mans sul tapon dal motôr e al cjalà il mustic de machine, che i pareve no vê vût nissun dan. De bande li che al nol jere il volant al mancjave un spielut, ma al jere cussì sturnît che nol si visà nancje se al fos mai stât. Daspò di chel a si cjalà ator, par viodi dulà che al jere capitât. Une glesie possente e menaçose i stave denant come se lu judicàs. “Santuario B.V. di Screncis”, al jere scrit in grant. Al pensà che se al fos stât un tichinin plui religjôs al varès vût la cussience plene fin a sclopâ. Ma par lui, predis e sants a jerin come vistîts malbastîts par un cjan fof: no coventavin.
Al tornà a sintâsi in machine e al sierà lis puartieris. Daspò al zirà la clâf, par inviâ il motôr e meti in vore il riscjaldament. Al butà un voli al orloi digjitâl e al cruscot, al poià la schene e al sierà i voi. I pensîrs a tacarin a cori daûr da lis palpieris.
Duncje… e jerin trê di matine, al veve vuidât par dusinte e cincuante chilometris cence fermâsi, corint come un sfolmenât, parcè che l’ordenadôr de machine al segnave “average speed 90km/h”. Lis lûs e jerin a puest e nissun, al jere sigûr, al podeve vêlu viodût.
Intant che al jere pierdût in chei pensîrs un cricâ da la sinte in bande i fasè vierzi i voi. Si zirà al vuicâ come un mat cuant che al viodè, sintade in bande di lui, une zovine che a lu fissave cui voi spalancâts.
– Cui sêstu! – i businà plui che domandâ – E cemût âstu fat a jentrâ – al continuà, viodint che i crics de puartiere a jerin inmò sbassâts.
– Cuietiti cuietiti – i disè chê zovine.
E varà vût vincjecinc, forsit ancje vincj agns. E jere blancje come un linçûl e cun doi voi celescj e lusints. I cjavei i colavin di ca e di là de muse, clârs e lis, e intor e puartave un vistît blanc tant che la piel, lunc e stralusint, che al rivave fin tai pîts, ancje se chei, a parevin voltâts par contrari. Gusto, plui le cjalave e plui al sintive il sanc inglaçâsi tes venis.
– Jo o sai ben ce che ti è capitât, o disarès propit che tu varessis di tornâ indaûr,– i disè cheste, voi tai voi.
Gusto nol rivà adore a rispuindi. Nol rivave nancje a movisi, soredut parcè che chê fantate e veve fevelât cence vierzi nancje la bocje. I jere parût che la vôs, come la musiche di prin, e fos dome tal sô cjâf.
A ogni mût nol fasè in timp a pensâ nuie altri, parcè che in chel la fantate e tacà a deventâ fumate. Prin che al tiràs un grop di flât e jere za discomparide.
Gusto al restà imbambinît, intant che il veri de machine si disglaçave e il sanc al tornave a cjapâ il sô zîr. Daspò al tornà a impià la radio, al alçà il volum e al tornà a fâ dusinte e cincuante chilometris di buride, fin ta che strade plene di curvis e busis.
Si fermà e al cjalà par jù, pene di là dal guard-rail. Il cuarp al jere ancjemò culì, fer come un côl di tiere. A tor no jere anime vive, e a dî il vêr nol saveve nancje dulà che si cjatave, di precîs.
Al cjapà il man il telefonin, e al fracà dôs voltis l’1 e une volte il 2.
Dome dopo mês al vê il coraç di tornâ a Bertiûl e jentrâ in che glesie. Cuant che al cjalà il cuadri di che fantate no si maraveà che e ves une muse za viodude.
Il pensîr al tornâ a che sere, a chel moment li che al veve studât il telefonin cence fracâ il boton vert.
Al veve ancjemò tai voi il lusôr dal spielut, framieç lis fueis. Lu veve cjapât su, lu veve butât tal puartevalisis, e al jere tornât vie corint, par altris dusinte e cincuante chilometris. Al è propit vêr, al pensà cjalant chel cuadri, che il confin tra il ben e il mâl al è tenar.
E intant che la fantate dal cuadri i cimiave, al començà a cjantâ insiemit a chei altris fedêi, ancjemò convints che chê e fos une imagjine da la Madone[1].



[1] La tradizion e vûl che dulà che si cjate cumò il Santuari di Screncis, tal comun di Bertiûl, e fos une fuesse dulà che un pastôr al cjatà, intant che al tignive di voli lis pioris, un cuadri cu la imagjine da la Madone cul frut. A chel pont lu puartà inta la glesie dal paîs, ma tal doman il cuadri al fo cjatât intal stes puest. Lu puartarin alore inta la glesie de Santissime Trinitât, ma la robe si ripetè. Cussì, a fo fate su une glesie propit inta chel puest dal cuadri.
Lis aganis a son creaturis che a vivin dongje lis aghis e dispès a vegnin viodudis vistudis di blanc, sedi sot forme di bielis zovinis, sedi sot l’aspiet di vecjatis. A podin jessi buinis o tristis.

Nessun commento:

Posta un commento